Ca orice realitate pe care încercăm să o definim și să o înțelegem, Ayahuasca trebuie privită într-un mod rotund, ca pe o sferă pe care o vezi din toate părțile. Nu ca pe un desen trasat pe o coală de hârtie, despre care povestești și pe care nu-l poți vedea de pe partea cealaltă a paginii. Și dacă vrei să o vezi și mai profund, trebuie să pătrunzi conștient în interiorul sferei pentru a-i descoperi detaliile.
Departe de a susține că voi intra până în centrul sferei pentru cunoaștere, voi încerca să vă ofer anumite detalii mai puțin cunoscute despre Ayahuasca.
Acestea sunt culese personal, după mai mulți ani de discuții cu indigenii peruani din Amazon. Deși nu vor crea un tablou exhaustiv, aceste informații vor reuși totuși să vă trezească mai multe întrebări.
Am citit cartea „Ayahuasca, între mit și realitate” scrisă de colegul meu, un profesionist de excepție, Cătălin Țone. Consider că aceasta este cea mai completă documentare existentă până în acest moment în România și baza a tot ce se cunoaște la noi. Încerc, prin practica și cunoștințele ancestrale obținute, să vă ofer mici completări sau susțineri a unor date despre Ayahuasca (provenite de la mama ei de-acasă).
Cuvântul Ayahuasca a fost inventat de spanioli, după ce au intrat în zona peruană actuală, mai precis în cea andină a orașului Cusco.
Locuitorii acelei arii montane făceau comerț cu cei din jungla amazoniană, de la care luau aceste plante care nu creșteau în zona lor. De regulă, acest decoct era folosit de conducătorii triburilor pentru a le intermedia o legătură directă cu divinitatea, pentru a rezolva conflictele în care erau implicați sau pentru a-i ajuta să vindece membri tribului de diverse boli.
Spaniolii au adus cu ei Biblia pe care au promovat-o prin intermediul preoților ca să rupă legătura directă pe care aceștia o aveau cu Dumnezeu sau cu forța divină. Astfel intenția lor era să aibă o populație sclavă, controlabilă, obedientă, motiv pentru care au impus o legătură cu divinitatea doar prin intermediarii proprii. Nu doreau sa aibă o populație care să își pună multe întrebări, cu personalitate, cu un crez comun și dornică de cunoaștere. Așa că, acestui decoct pe care l-au interzis i-au spus Ayahuasca, care conține două cuvinte care să inspire frică: aya care înseamnă moarte și huasca tradus prin liană, viță. Astfel a devenit „liana morții”, cu toate că formula de bază este un decoct din două plante: o plantă care este o viță, o liană, Banisteriopsis caapi (ayahuasca) și o frunză a unui arbust numit Psychotria viridis (chacruna). Cea din urmă, după unele laboratoare actuale ar conține DMT endogen, adică natural, fără a se putea stabili cantitatea existentă.
În jungla amazoniană peruană, unde cresc aceste plante, indigenii îi spuneau și continuă să îi spună în mai multe feluri. Totuși au preluat și denumirea de Ayahuasca.
Una dintre ele este yage (se pronunță IAHE). Curios este faptul că acest cuvânt seamănă mult cu IAHVE, adică, după Biblie este Dumnezeu.
O altă denumire a indigenilor amazonieni este ja (se pronunță HA) și semnifică expirația din cadrul respirației. Prin expirație, prin „ha” s-a creat cuvântul. „Și la început a fost cuvântul”. Totul pornește de la expirație, de la cuvânt.
De asemenea, toate mantrele lumii folosesc expirația, ca de exemplu „OM”. Gândiți-vă la semnificația tuturor acestor mantre, răspândite în diverse culturi ale lumii și la rostul pe care îl împlinesc. Și tot la început a existat copacul sau pomul. Pomul Vieții din Biblie, din cauza căruia Adam și Eva au fost alungați din Eden și care este evident că a precedat existenței lor.
O a treia denumire este bejuco (se pronunță BEHUCO) care este considerată celula primordială a Pământului, molecula de bază a lianei sau a viței, fără a fi însă legată de viță-de-vie, care este și ea o liană. De la behuco s-a creat totul, a fost baza vieții pe Terra. Cuvântul behuco este cunoscut în toată America de Sud și până în Mexic, unde în mod artizanal se fac diverse obiecte din…behuco, o plantă care crește ca liana, ca un copac.
După sute de ani, denumirea de Ayahuasca a fost preluată peste tot, căpătând o semnificație mult mai profundă, dincolo de traducerea de odinioară. Înțelesul actual folosit și recunoscut de cunoscători este cel de viță (-de-vie) sau de liană a sufletului.
Cu siguranță că sunt mai multe denumiri folosite de triburile indigene amazoniene, dar acestea le-am considerat pe moment reprezentative.
În Biblie se spune că Dumnezeu este vița, este viața, lumina, moartea. „Eu sunt vița și voi sunteți mlădițele”. La intrarea din Sihăstria Putna, poarta este sculptată cu elemente de viță-de-vie, la fel cum am văzut în mai multe biserici și mănăstiri.
În cultura noastră liana caracteristică este vița-de-vie, nu plante precum liana, huasca, behuco. Simbolul ei este adesea redat printr-o împletire între doi șerpi, unul reprezentând viața și celălalt moartea. Această imagine poate trimite cu gândul și la simbolul tradițional al medicinei, Caduceul reprezentat de cei doi șerpi care într-o anumită „cantitate” îți oferă viață/ vindecare și opusul ei respectiv moartea.
Ayahuasca și Chacruna sunt două plante sacre, considerate maestre sau învățătoare, având o inteligență dincolo de ceea ce omul poate percepe. Picturile rupestre, datate de aproximativ trei mii de ani ne aduc dovezi că decoctul dintre cele două plante maestre era cunoscut și folosit de oameni din cele mai vechi timpuri. Atunci nu existau știința și medicina actuală, cu laboratoarele performante și totuși s-a găsit printre aproximativ 80.000 de plante despre care se cunoaște că ar exista în junglă, formula exactă de îmbinare a celor două plante. Acestea au fost dăruite omului de către…Univers, fără a trece prin prelucrare sau laboratoare. Chiar și laboratoarele actuale nu pot stabili cantitatea existentă a substanței active, într-o unitate de măsură dată. De altfel, substanța activă este produsă și de corpul uman, într-un mod endogen și există în mii de alte plante.
Iar noi, în prezent, alegem să o judecăm și să o arestăm.
Întrebările de bun simț rămân: cine, de ce, pentru ce, cum…?