„Nu va mintiti unii pe altii! Dezbracati-va de vechea personalitate cu practicile ei si imbracati-va cu noua personalitate, care, prin cunostinta exacta, se innoieste dupa chipul Celui care a creat-o”
(Coloseni 3:9-10)

Multumesc Universului ca mi-a oferit posibilitatea, ca in aceasta calatorie sa beneficiez de cea mai mare si unica binecuvantare, de a ma naste, nu o data, ci de doua ori. Mi s-a oferit acest minunat dar, de a trai doua vieti total diferite. Si ca sa-mi arate iubirea si magnitudinea adevarului si mai mult, in a doua viata a urmat in cascada, o serie de alte subnasteri.

Fiecare nastere, ca o recunostinta a binecuvantarii oferite, a fost urmata din partea mea, de o purificare, de o transformare a mintii, a sufletului si a corpului meu. A fost practic o recalibrare, o aliniere a haosului pe care il creasem in mine si care ma adusese pe marginea prapastiei.

A fost o continua recunoastere a adevarului, a luminii, cu care ma nascusem si pe care le-am acoperit cu haine, tot mai multe si mai groase.

Iar dupa ce incepi sa te debarasezi de ele, sa scoti lumina la vedere, intri intr-un proces ireversibil. „Veti cunoaste adevarul si adevarul va va elibera”(Ioan 8:32).

Bineinteles, inceputul in orice este o alegere, e liberul arbitru. Nu te forteaza nimeni si avand posibilitatea sa compari, prin propriile simturi, poti sa te intorci de unde ai pornit, sau alegi sa continui descoperirea adevarului.

Daca alegi sa continui, sa te rupi de sablonul in care ai trait si „desavarsit”, vei auzi de tine ca ai fi bolnav, drogat, sau ca ai innebunit.

Tot continuand sa te dezbraci de hainele in plus, pe care le cari in spate, adevarul il vezi tot mai clar si depasind un prag, nu mai poti sa te intorci. E ceva foarte firesc. Un copil nu se mai poate intoarce in clasa intai, dupa ce a ajuns in clasa a opta. Poti sa te opresti, din varii motive, sau sa mergi in continuare la scoala. Dar inapoi e imposibil.

In acest proces, la un moment dat, mai la inceput, poti avea un dubiu: de unde stii ca adevarul pe care il simti cu toata fiinta ta, este adevar?

Tocmai ca il simti cu toata fiinta ta, ca iti creeaza o stare de pace, liniste, echilibru, pe fondul unor dezechilibre pe care tot tu le simteai inainte, ca tot ce emani este pozitiv, este in fond, IUBIRE. Toate acestea te fac sa recunosti adevarul.

Prima mea viata, ca si nasterea, am trait-o inconstient, intr-o stare de viu-mort, dupa o programare indusa de altii, in care si liberul arbitru a fost limitat intr-un sablon, pe care sa nu-l poti depasi. Mai precis, tu ai putea, dar nu esti lasat. Iar daca prin absurd o faci, esti aratat cu degetul si ti se spune ca ti-ai iesit din minti, nu esti cuminte. Esti atipic, nonconformist si nebun (nu bun).

In aceasta viata toate trairile mele, sentimentele, erau primitive, asa cum am zis, programate la nivelul sablonului societatii in care am trait si in care traieste un procent mare al celor din jur.

Adica, o iubire care nu e iubire, limitata, falsa, neautentica, in care iti dau ca sa-mi dai, te iubesc, daca ma iubesti. Si consideram ca stim ce e iubirea. „Cum? Am iubit de trei ori in viata, adevarat, cu patos, cu suferinte, cu dezamagiri, cu mizerii, cu despartiri, cu cearta”. Noi la toate astea ii spunem iubire. Este o pseudoiubire.

Minunatul Apostolul Pavel, intr-o cainta absoluta fata de viata lui avuta inainte de a cunoaste adevarul, lasa omenirii, in cel mai frumos mod in care cineva poate sa spuna in cuvinte omenesti, in 1 Corinteni 13:4-8a,  ” Iubirea este indelung rabdatoare si buna. Iubirea nu este geloasa, nu se lauda, nu se ingamfa, nu se comporta necuvincios, nu isi cauta propriile interese, nu se irita. Nu tine cont de raul suferit. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura cu adevarul. Indura totul, crede totul, spera totul, suporta totul. Iubirea nu se termina niciodata.”

Acum, avem doua optiuni: sa spunem ca ce e scris in biblie e o poveste si nu e pentru mine, iar a doua sa stau in povesti cu mine, intr-o introspectie, (si asa, cu covidul a trebuit sa stati in casa, cu persoana „iubita”, de unii au innebunit si statisticile cu privire la divorturi si sinucideri au explodat) si sa vad o alta fata a monedei, unica existenta si reala, decat cea pe care am afisat-o si m-am mintit pana acum, cea a ADEVARULUI.

Cei care adopta prima optiune, nu sunt de judecat de nimeni. Trebuie tratati cu iubire si compasiune. Abraham Maslow evidentiaza clar unde sunt aceste persoane in cadrul unei piramide cu opt nivele. Ca si copilul in clasa intai. Nu poti decat sa-l iubesti si sa-i intelegi nevoile, in acel moment. Cu timpul va creste si i se vor schimba aceste nevoi.  Nu poti sa ajungi sa accepti, pana nu te vei compara tu insuti, cu tine. Restul e poveste. Oricine, orice ti-ar zice. Iar ca sa poti face asta, trebuie sa se declanseze ceva in tine, peste puterile tale, peste modul tau de a controla. Tu esti prins in sablon, esti bagat in cutie, nu te poti misca.

Cei care merg pe a doua optiune descopera altceva. Apare ceva „intamplator”, care iti poate schimba directia de mers cu 180 de grade. E drept, ca totul se intampla doar cu acordul tau. Pentru prima data in viata, liberul arbitru functioneaza nelimitat. Ti se schimba valorile primitive si incepi sa traiesti in unificarea deplina cu iubirea dumnezeiasca, eterna. Conteaza doar ca lumina din tine, sa se poata impune intunericului si mizeriei acumulate. Si ulterior vei intelege ca nimic nu e „intamplator”. Totul functioneaza in Univers, ca un ceas Omega. Perfect si precis.

Daca ati inteles si acceptat definitia iubirii , in modul unic al adevarului, exprimat de Apostolul Pavel, veti putea raspunde singuri la multe intrebari. Iubirea este vesnica. Floarea iubirii trebuie sa o uzi zilnic si sa nu o rupi si sa o pui in vaza, ca astfel viata ii devine limitata. Sa nu iubesti cu pauze si in aceste pauze sa mai calci si alaturi, consolandu-te ca de fapt ii dai forta iubirii tale. Sa nu traiesti in minciuna. Eu unul realizez, doar acum, ca nu am cunoscut-o si m-am complacut in minciuna, pentru ca imi era cel mai usor si comod.

Toate acestea vi le spune unul, care a fost fix asa: mi se parea ca stiu totul, ca sunt o persoana educata, responsabila, evoluata, cu trairi maxime. In schimb, eram un elev in clasa intai. Si nimic din ce mi-ar fi spus oricine, nu as fi crezut. Pana nu am avut informatia, am inteles-o, am acceptat-o si am pus-o in practica.

Acestea sunt patru puncte de referinta care te vor ajuta sa cresti si te vor sprijini sa poti  trece examenele vietii. Si in ordinea aceasta trebuie sa treci santul dintr-unul in altul si sa depasesti toate blocajele pe care le vei intampina. Depinde de ajutorul pe care il primesti, care este corelat cu credinta care este in tine.

Am avut parte de imensa sansa, aceasta mare binecuvantare, de a se produce acel declic in mine, sa am parte de a doua nastere. Din acel moment, totul a urmat in casacada si acest lucru, datorita credintei mele si a sprijinului pe care l-am primit. La inceput a fost mai greu, iar dupa aceea si mai greu. Nu fiecare informatie isi parcurgea traseul cu aceeasi viteza ca altele. Depindea de ce intalnea pe traseu, de mizeria acumulata in mine pe acea tema si de munca pe care o depuneam eu cu mine, sa inlatur obstacolul. Iar cu cat mergi inainte, drumul iti devine tot mai anevoios, lumina din tine creste, dar intunericul este pe masura.

In acest proces am avut ocazia sa vad lume in jurul meu, sa asist la lupta lor cu ei, sa pot sa le observ blocajele si succesele. De multe ori am participat alaturi de unii care imi permiteau acest lucru si aceasta observatie imi oferea o implinire, vazand realizarile lor. Momentele de eliberare, de curatare a tot ce nu era necesar sa pastreze in ei. Au fost trairi unice.

Ca sa te nasti a doua oara, sau chiar de mai multe ori, e necesar sa mori, sa scapi de mizeria acumulata pana in acel moment, sa te lepezi de vechea personalitate.

De ce ii este frica omului cel mai mult in acesta viata? De moarte, chiar daca unii nu recunosc. Si nu este castig mai mare, decat sa scapi de aceasta frica, sa constientizezi ca este o ETAPA in evolutia fiecaruia, o trecere intr-o clasa superioara, ca in fond si la urma urmei este o binecuvantare. Nu degeaba, multe culturi, popoare realizate spiritual, ca si dacii si multe altele, o intelegeau si o priveau diferit fata de noi, acum.

Ce este mai maret decat sa beneficiezi de aceasta binecuvantare, de a nu mai avea frica de moarte? Sa ai parte de moarte in timpul vietii si sa poti sa te reintorci. Si ar fi cea mai mare lipsa de recunostinta, de aliniere si de intelegere a adevarului, sa nu te purifici, sa nu traiesti in adevar, sa nu te eliberezi de toata minciuna acumulata. Sa lasi deoparte toate sabloanele in care ai fost tinut cu forta, sablon in sablon, sa te eliberezi si sa ai parte de iubirea dumnezeiasca.

Totul este o alegere. Universul are rabdare cu noi si depinde de decizia fiecarui suflet de a alege momentul in care sa ajunga acolo, unde toate sufletele ajung, mai devreme sau mai tarziu. Este un sens unic. Si daca tot trebuie sa ajungem acolo, de ce sa nu o facem cat mai repede?

Va doresc sa gasiti forta necesara sa declansati acea explozie interioara, care sa va propulseze în adevar!