Cuvântul judecător vine de la judecată, a judeca.
Un om care are judecată, face dreptate.
Un om care trăiește toată viața profesională cu Biblia înaintea ochilor făcând o dreptate Dumnezeiască. Nu să o folosească ca un robot doar pentru un pasaj care este în favoarea lui și pe care îl obligă o lege pământeană.
Un om care ar trebui să aibă curățenie divină în suflet, spusă de Biblia cu care se afișează și o ține zilnic pe birou.
Pentru a vedea ce este alb și ce este negru, nu trebuie să faci facultatea de drept.
Acest lucru îl poate vedea orice om, care are un suflet dominant curat. Măcar 51%. Judecătorii ar trebui să tragă societatea spre o creștere a curățeniei sufletești. Alături de alte profesii au un scop comun, important,
în a o ridica și nu a o trage în jos așa cum se întamplă din păcate în tot mai multe cazuri.
Și atunci, cât de murdar îți poate fi sufletul încât să faci lumea proastă în față, arătând că albul e negru și să interpretezi după un bun plac sau ca urmare a unor „directive” care nu au nimic cu realitatea?
Cum e sa dai cu superficialitate un copy paste dintr-un alt dosar care nu are nici o legătură cu dosarul actual, furând-i unui suflet ani din viață sau chiar viața?
Cum e să-l înșeli pe Dumnezeu necitind măcar de două ori un material (căci așa ai fi vazut numele altuia, de unde ai copiat), când iei o decizie cu privire la viața unui om, după ce în dosar sunt demontate cu participarea directă a ta
toate minciunile unor suflete negre?
Cum e să știi adevărul și să-ți fie frică să-ți asumi participarea ta la dreptate, cu toate că ai avut liberul arbitru în a-ți alege această minunată meserie?
Cum e să fii atat de negru la suflet și să nu te gândești că va veni o zi în care vei plăti pentru toată mizeria pe care ai creat-o în această viață crezându-te mai presus de Dumnezeu?
Cum e să nu înțelegi că ai creat un sistem în care oamenii nu mai au încredere din cauza sufletului tău negru, pe butoanele altora mai negri ca tine?
Și asta se vede ușor prin faptul că sunt mulți care fug din țară în momentul în care îți arăți „frumusețea” sufletului și încep scandalurile internaționale în urma cărora mulți câștigă.
Totuși mai sunt unii care nu au frică, încă mai cred în dreptate și mai au încredere că ea va triumfa și nici nu se gândesc la fugă.
Cum e să fii jurnalist, să fi trecut prin aceleași situații, sau cel puțin asta să pretinzi, sau vrei să creadă lumea și să scrii sau să fie scris sub bagheta ta totul pe invers, fără să fii interesat deloc de adevărul evident?
Stimați judecători, alături de cei pe care îi condamnați pe nedrept, condamnați o mare parte a societății care mai au ceea ce unii judecători nu au: demnitate, iubire, lumină și adevăr în suflet. Și o faceți sub
influența mizerabilă a unor indivizii lipsiți de suflet (niște morți-vii).
Vreau să vă asigur că unii au intrat deja în istorie pe cea mai mare poartă care există, iar unii vor rămâne în gunoiul istoriei, la fel cum a rămas judecătorul care l-a condamnat la moarte pe Giordano Bruno
pentru libertatea sa de gândire.
V-ar putea fi rușine unora, dar și pentru asta ar fi necesar să aveți în voi, măcar 51% adevăr!
Voi incepe să public documentele și multe altele, care să susțină tot ce am spus până acum.
Cu iubire,
Tu ești eu, Eu sunt tu, Iar noi unul.