Din start vreau să mentionez că ceea ce voi scrie, nu e pentru toata lumea. O va percepe, simti si accepta doar o anumita categorie de persoane, cu o anumita energie.

In decursul vietii mele am facut parte dintr-o multitudine de grupuri, care au avut ceva in comun: o energie, cu o frecventa pe o scala, mai mult sau mai putin egala cu cea pe care o aveam eu in acel moment. Nu o sa vedeti niciodata persoane carora le plac manelele ascultand muzica impreuna cu cei carora le place Chopin sau Mozart.

Doar dacă, cei cu Mozart, beau atat de mult, incat sa le ajunga energia la nivelul celor cu manele. Unui copil din clasa intai, degeaba ii vei povesti de Kant sau Hegel. El, acum e de bastonase, masinute si jucarii. Trebuie lasat sa creasca pana sa ajunga sa rezoneze cu integrale, fizica cuantica si filozofi. Cine sta toata ziua pe televizor, rezonand in mod deosebit cu stirile de la ora 5, nu-i cere sa inteleaga ce e iubirea Divina. El o cunoaste doar pe cea primitiva. Asta e scara evolutiei si nu trebuie nimeni judecat, doar avut multa compasiune si intelegere.

De aceea, voi incerca sa nu folosesc prea des cuvinte gen: toti, majoritatea, cei mai multi, etc., aratand ca, de-a lungul timpului, la un moment dat am facut parte dintr-un grup important. Cu siguranta, nici nu a fost asa. Am facut si fac parte dintr-un grup de oameni care impartasesc la un moment dat un sistem de valori.

Ca student in Academia de Politie, visam, sa dau maxim din mine, sa fac lucruri deosebite pentru tara mea, sa apartin unui sistem caruia sa-i ofer loialitatea mea.

Asa au aparut in scara mea de valori, cuvinte noi: apartenenta, loialitatea si profesionalismul. Si acestea au ramas pentru mine importante si am incercat continuu sa ridic stacheta, la o cota, cat mai aproape de maximul cunoscut de mine pana acum. Cele trei fac parte din setul valorilor care mi-au ramas si dupa incheierea carierei mele… in sistem.

Cea mai inalta stacheta din mintea unora dintre noi, intrunind cele trei calitati, era sa ajungem spioni, fiind forma suprema sa ne slujim tara, la cote maxime. Mai ales ca in acei anii, (1990-1994) au aparut multe dezvaluiri de noutate pentru populatia programata si controlata, care pana atunci prindeau doar franturi, printre altele, la Europa Libera sau Vocea Germaniei. Si toate acestea iti dadeau o hrana noua, nemaintalnita: reteaua Caraman, Matei Pavel Haiducu, cartile lui Pavel Corut. Toate acestea, intr-un moment de crestere a energiei nationale, de schimbare de oranduire, conferea o hrana  nationalismului interior, in general, iar militarilor… si mai mult. Era o hrana vie, care ne ajuta sa crestem.

Am inceput sa fiu militar din 1987 si chiar daca politia s-a demilitarizat in 2002 eu si acum ma consider tot militar, fara a fi avut vreun moment in care sa ma fi considerat civil. Decat formal. In sufletul meu sunt un militar, un soldat a unui sistem care impartaseste anumite valori si daca am mai avut momente cand am fost si un rebel al acestuia.

Sunt considerat de altii, ca am fost un om care m-am adaptat foarte bine regulilor sistemului din care am facut parte. Altfel, nu ajungeam unde am ajuns.

Revenind la visul meu de a fi spion, dupa 30 de ani de militarie, lucrand inclusiv aproximativ 6 ani in strainatate, nu am ajuns sa mi se indeplineasca. Au fost momente cand mai-mai, sa ma apropii, dar solutia gasita de Univers, a fost sa nu fie.

După prima viață, care a fost într-un domeniu militar, am început o a doua viață, cu schimbări fundamentale în scara mea de valori. Anumite valori care înainte erau primele în ierarhia sistemul meu, au ajuns la coadă sau, chiar au dispărut, iar unele care au fost la coadă sau nu erau pe lista mea, au devenit primele.

Inainte ma interesau: partea materiala, functia, gradele, puterea, ideea de a arata celor din jur ceva, de a-mi ascunde frustrarile, complexele, si slabiciunile.

Fugeam de mine, cautand pretexte de a ma cunoaste. Comunicam mult cu altii, beam, fumam, faceam absolut orice doar sa nu-mi fac timp pentru mine. Si prin asta aratam cat sunt de altruist, bun samaritean. Un alt mod de a ma minti.

In partea a doua, toate acestea au disparut. Mi-am identificat tot ce au insemnat “calitati” inainte pentru mine: smecherie, orientare, compromis, fals, inselaciune, respectiv tot ce era minciuna in care traiam si le-am eliminat. Cu o munca asidua a mea cu mine, dar doar pentru mine. Nu a fost usoara, a fost cu multa suferinta, care nici acum nu s-a incheiat, pentru ca este un process continuu, mai ales dupa atatia ani de mizerie.

Sa fie clar, sunt doua componente: unul, eu vis-à-vis de societatea in care traiam, in care am fost considerat de aceeasi societate ca fiind performant, iar al doilea, eu vis-à-vis de mine, in care am depus straturi peste straturi de mizerie, care m-au adus la limita existentei.

Lumea care judeca spune:”Aha, l-am prins, individul spune ca a lucrat murdar si a facut numai nenorociri. Cum a putut unul ca asta sa intre si sa lucreze in folosul societatii, adica al nostru, cand uite de ce este in stare!”

Pentru societate, eu m-am mulat perfect, adaptandu-ma regulilor ei si ajungand acolo unde aceasta o cere, dar in detrimentul sufletului meu. Am folosit totul doar pentru si cu, mintea mea. Mintea care te minte, cum zice, Cristian Raduta. In detrimental sufletului, pe care nici nu l-am cunoscut.

Acesta e modul primar de a judeca oamenii. De fapt acestia vorbesc din prea plinul sufletului lor, uitandu-se in oglinda si traind dupa valorile societatii.

Ulterior vietii mele de minciuna, in doi ani am fost de patru ori in jungla, in Peru, unde am avut parte de samani, Ayahuasca, constiinta augumentata, descoperirea sufletului, raportul intre suflet si minte, minciuna si adevar.

Multi au spus: “E clar, omul vrea sa ajunga saman”

E adevarat ca la inceput mi se parea ca samanul e ceva maxim, ca si spionul, care visam sa devin. Dupa aceea am realizat adevarul. Fiecare are un rol bine determinat, iar in Univers nu e nimic intamplator. De aceea nu am devenit nici spion si nu voi fi nici saman. A trebuit sa traiesc in minciuna fata de mine, ca sa cunosc mai bine adevarul.

Uitati-va bine in oglinda si spuneti, cati va regasiti in ceea ce spun eu? Care este limita intre minciuna in care traiti si adevarul pe care il aclamati.

Unii incearca sa arate ca toata lumea e la fel cum sunt ei, murdari pe dinauntru. Vor sa uniformizeze totul, tocmai sa nu li se dezvaluie mizeria proprie. Si tot ce zic de altii, ce incearca sa le probeze, fortand sa-I introduca intr-un sablon, intr-o cutie, de fapt, sunt ei, cu toate frustrarile, complexele si slabiciunile. E atat de usor sa-i vezi si sa-i dovedesti.

Saturandu-ma de minciuna care a fost si in mine si care este in jur, m-am hotarat sa-mi creez acest blog in care sa promovez adevarul meu, dar si calea prin care si altii pot afla adevarul lor.

 

Acest blog este un manifest pentru adevar!

 

‘Veti cunoaste adevarul si adevarul va va elibera’ (Ioan 8:32)